Shopping Cart

Nu ai niciun produs în coș.

Eonymus japonicum alb

250,00 lei

Eonymus japonicum alb

Euonymus japonicus este un arbust cu creștere medie, originar din Asia, ce se distinge prin frunze de culoare intensă, verde cu galben-auriu sau alb

SKU: 5VBU4 Categorie:

Eonymus japonicum alb

Euonymus japonicus este un arbust cu creștere medie, originar din Asia, ce se distinge prin frunze de culoare intensă, verde cu galben-auriu sau alb.

Arbustul poate fi admirat în grădini sau parcuri, sub formă de gard viu sau tufe.

Daca doriți să-l mențineți sub formă de gard viu, va trebui să-l tundeți, în fiecare primăvară, la nivelul dorit, întrucât, dacă este lăsat sa crească necontrolat, Euonymus japonicus poate ajunge până la 2-3 m înălțime.

 

Detalii

Culoarea frunzelor: verde sau vărgate

Culoarea florii: alb

Înălțime: 10-45 cm; 2-3 m (în natură)

Loc ideal: însorit, semiumbră

Solul preferat: fertil, reavăn, bine drenat

 

INSTRUCŢIUNI ÎNGRIJIRE

Euonymus japonicus rezistă atât la arșiță, cât și la iernile geroase din țara noastră, crește cel mai bine la temperaturi moderate, cuprinse intre 10 și 26 grade Celsius.

În zonele cu ierni blânde își păstrează frunzișul decorativ chiar și în acest anotimp, dar sub limita de minus 15 grade, rădăcinile riscă să înghețe.

Euonymus japonicus are nevoie de multă apă doar în perioada caniculară, când o udare la 2-3 zile este necesară pentru menținerea frumoasă a frunzișului.

În restul anului, se va uda săptămânal, excepție făcând iarna când udările trebuie reduse foarte mult.

Umiditatea atmosferică este un atu în obținerea unui frunziș bogat și sănătos, dar Euonymus japonicus se adaptează cu ușurință și locațiilor cu aer uscat.

Euonymus japonicus nu ridică pretenții in privința substratului de cultivare, dar trebuie avut grijă ca solul sa nu mustească de apă, pentru a nu-i putrezi rădăcinile.

Înflorirea se produce rareori la plantele cultivate in ghivece, și este nesemnificativă.

Florile de culoare albă, sunt mici, au formă stelată și apar la începutul verii.

Înmulțirea se produce cel mai adesea prin separarea tufelor și a puieților apăruți la rădăcină.

Se mai poate înmulți și prin butășirea lăstarilor terminali.

Lăstarii astfel prelevați se vor planta pe substrat de turbă cu adaos de nisip, în condiții controlate de căldură și umiditate.

Puieții vor fi transplantați în grădină numai după ce formează rădăcini viguroase.